vineri, 27 ianuarie 2012

Semne de punctuaţie...

Rătăcirile mele de azi se explică prin rătăcirile mele de ieri... rătăcirile din trecuturi. De fiecare dată ocheam câte un bărbat şi-l urmăream, aşa subtil ca să nu observe investigaţia mea minuţioasă. De la surse până la sondaje, de la analize până la scrierea unei caracteristici, de parcă-i primeam într-o armată şi nu într-o inimă de femeie inocentă. De la mine până la ei distanţa cea mai mică era înainte de somn, atunci când nu vroiam să-mi iau doza de somnifere şi să-mi sting visul conştiinţei şi-a simţurilor....

Fiecare rătăcire a fost o perioadă de luptă în care eram cea mai naivă femeie. N-am plâns şi n-am luptat pentru un bărbat deja încătuşat.... Îi iubeam până în clipa în care aflam că s-au lăsat manevraţi de mrejele unei vrăjitoare frumoase, uneori şi urâte... Ce mai contează! Nu-mi plăcea să lupt cu vrăjitoarele. Nu pentru că mă credeam mai puţin capabilă să prepar supa iubirii, pentru cel la care timp de 2 ani visam conştientă fără ca să fac vreun pas. Aşa percepeam eu iubirea. Fără nici un pas spre el... doar în aşteptare.

Fiecare vis conştient, fiecare aşteptare, fiecare iubire inocentă, fiecare bărbat a lăsat în urma lor un şir de semne de punctuaţie. Unii mi-au lăsat semne de întrebare la care le-am înţeles semnificaţia abia după ce am început să  cunosc rătăcirile din prezent. Alţii mi-au lăsat virgule pe care şi astăzi încerc să le transform în puncte, dar fără nici un rezultat. Puţinii la care am visat, mi-au lăsat în camera feminităţii punctele de suspensie, semn că pauzele nu sunt decât nişte tăceri care te energizează pentru următoarele semne de punctuaţie....

Acum am un semn de exclamare. Îmi exclam şi-i exclam prin mesaje că aş vrea să trec peste acele puncte de suspensie... Adesea, rătăcindu-mă, vreau să mă transform într-o femeie ipocrită, într-o vrăjitoare care pentru că nu vrea să sufere, îi prepară supa iubirii bărbatului pe care-l iubeşte acum... Trec câteva ore, trece o noapte şi la răsăritul soarelui sunt alta... Mă îngrozesc şi-mi spun că în mine trăiesc două femei. Femeia răsăritului şi femeia apusului....

Construiesc fraze din semne de punctuaţie şi-mi exclam, şi-i excalm ... nu mai vrea puncte de suspensie! Le-aş şterge cu un burete lecuitor, dar mai lecuitoarea decât o iubire adevărată nu poate fi nimic...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu