sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Olglindă pistruiată

... în noaptea asta am adormit cu greu, deci am dormit doar câteva ore. Mereu când ştiu că a doua zi am vreun eveniment, gândul că voi arăta penibil sau că nu voi reuşi să cuceresc prin simplitatea care o vezi şi-n ochi, şi-n atitudine, şi-n stil vestimentar, şi-n cuvinte, nu face nimic altcevă decât să-mi aducă insomnia... Mi-am zis că nu trebuie să-mi mai fie frică de orice provocare. De fapt, nu-mi este frică odată ce le accept. Problema e că toate trec prin sufletul meu pistruiat. Zici că nu există? În lumea mea, oglina e pistruiată, sufletul e pistruiat, întreaga mea viaţă e pistruiată. Pentru unii asta sună dezgustător, pentru alţii sună a naturaleţe şi chiar originalitate. Cert e că nu trăiesc o viaţă originală, ba chiar am o problemă cu pistruii. Am crescut cu această problemă şi din cauza acestei originalităţi am suferit foarte mult. Mă complexam şi-mi vedeam prietenele cele mai frumoase fete care merită să fie iubite de cei mai frumoşi băieţi. Citeai tristeţea şi liniştea în ochii mei...

A trebuit să treacă ani pentru că să-ncep să simpatizez personajul pistruiat. Dar am crescut cu aceste gânduri pistruiate şi ele, fără să vreau, mai trăiesc în mine. Am încercat să vindec sufletul pistruiat, administrând zilnic câte o pastilă. Mi-am cumpărat detersive a căror instrucţiuni pormit că vor fi omise toate imperfecţiunile de pe oglinda pistruiată. Am vrut să alung gândurile pistruiate, dar a devenit o misiune dificilă. Cu cât îmi doresc mai mult să nu existe, cu atât ele dau de înţeles că există şi-n suflet, şi pe oglindă, şi-n gând...

Mă uit peste geamul microbuzului, care pare şi el pistruiat, dar e de fapt spălat de o ploaie primăvăratică. În 10 minute voi fi la acel eveniment. Rămân la fel de sinceră şi modestă. Acum e important să reuşesc să ignor oglinzile  şi gândurile pistruiate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu